Roses are red
Violets are blue
If I’m schizophrenic …
Si Zici Ca Nimicul E Intamplator?
Stare de spirit: Melancolie si Uimire (amintiri)
Muzica: Snow Patrol – Chasing Cars (repeat)
Din nou Acolo? (ciudat)
………………………………………………………………………………………………………….
Si mi-ai reamintit ca eu nu pot fi altfel…
………………………………………………………………………………………………………….
["Tine mainile asa. Acuma strange tare, tare, tare aerul dintre ele. Strange
tare, tare, tare clipa asta si nu o lasa sa plece." Pe tine? Pe tine am sa te
mai am. Dar clipa asta...acum, in camera, tu pe pat, eu pe scaunul de la birou,
fata-n fata, 26.12.2008, ora 4:36...niciodata! Tu, inchizand ochii, gandindu-te
la acel moment de peste zece ani care poate nu va avea loc niciodata...Eu,
numarand bilele de metal de la lant, pierduta in acel moment, cu tine...]
…………………………………………………………………………………………………………
Those three words
Intrebandu-te… Mai Stii?
Si am ajuns, din nou, in orasul asta pe care il urasc atat de mult, dar care, in nestiinta lui, ma invaluie in iubire si nu ma lasa sa renunt la tine.
Nu am incetat nicio clipa sa ma gandesc la chipul tau, dar parca, acum ca sunt din nou aici, totul se intensifica.
Te vad peste tot, tresar la orice gest, aparent necunoscut, ce ma duce cu gandul la tine.
Mi-e dor de ochii tai de copil si de zambetul tau confuz.
Ma opresc in locuri care, din partea altora, nu primesc decat ignoranta, dar care mie imi trezesc atatea amintiri.
Si ma opresc acolo, in fata lor, pentru cateva minute, intrebandu-te, in gand, daca mai stii…
“Mai stii ca aici am baut o cafea de ziua ta si a inceput sa ninga? Mai stii?”
Normal ca nu mai stii.
Ce iti pasa tie?
Iti vezi in continuare de viata ta, asa cum si eu, da, si eu imi vad in continuare de viata… Viata ce ar fi trebuit sa fie a noastra.
De ce nu pot renunta la tine?
Dupa tot ce ai facut, sau n-ai facut… Dupa tot ce mi-ai facut, dupa toata bataia asta de joc!
Dupa ce cortina s-a prabusit peste teatrul nostru de papusi.
Si ceea ce imi face cel mai mult rau este faptul ca sunt constienta de toate sentimentele pe care singura mi le provoc.
Dar nu ma pot opri.
Dupa atata timp, nu ma pot opri!
Si plang in continuare, inauntrul meu, dupa lucru asta atat de imaterial care esti tu…
Dupa toata iubirea asta inexistenta ce a avut rod doar in mintea mea si care nu a prins defapt nicicand contur in realitate.
Si totusi, atat te rog, arata-mi ca nu esti un imbecil si ca exista un motiv pentru care sunt supusa zi de zi aceluiasi (…)
Si te intreb din nou in gand…
“Mai stii?”
Visare
Eram intr-un loc pustiu si pe jos era plin de viermi si gandaci uscati.
M-am intalnit cu o femeie batrana care mi-a dat un solz de peste.
Pe el scria o incantatie in latina (pe care o stiu, dar imi interzic sa o specific aici), dupa care urma o lista: 3 piei, 3 blanuri si un craniu.
Ei bine, am luat solzul si m-am urcat intr-un tren, care a oprit intr-un fel de piata neagra. Trebuia sa dau lista unui negustor.
Apoi am visat ca m-am uitat la ceas si era ora 3 a.m. M-am trezit intr-o scara de bloc, pe jos, langa un calorifer.
Tocmai cobora un tip chel, cu implanturi de coarne de berbec si tatuaje pe cap.
S-a uitat la mine si mi-a spus: “Ce bine ti-ar sta prinsa cu niste catuse de caloriferul acela”. L-am intrebat de cand are coarnele si mi-a spus ca de 3 ani.
Apoi am iesit cu el la o cafea pe o terasa. Ne-au dat afara pentru ca tocmai se inchidea. Tipul a disparut.
Mergeam spre John’s Cafe. Era noapte. Cand m-am apropiat, am vazut o haita de leoparzi la intrare. Era un fel de circ.
Apoi, un caine mare de lup a inceput sa maraie si sa latre, dupa care a luat-o la fuga dupa mine. Fugeam de el. Si fugeam.
In ultima secunda, am intrat in Fisher’s Pub si am trantit usa dupa mine. M-am trezit. M-au uitat la ceas. Era ora 6:00 a.m.
Trebuia sa plec. In momentul in care am iesit din scara, un preot a trecut prin fata mea, intorcandu-si capul si privindu-ma.
Cred ca o iau razna.
Moduri Standard De A-ti Petrece Timpul Pe Tren
Sageata Cluj-Napoca -> Deva.
3 ore in care mi-am pierdut toate simturile.
As vrea sa va impartasesc si voua 10 moduri standard de a-ti petrece timpul pe tren, pana sa ajungi la destinatie.
1. Iti butonezi telefonul mobil pana la epuizare, schimband si reschimband melodiile polifonice utilizate ca ton de apel, avand in vedere ca, in momentul cu pricina, niciuna dintre ele nu suna pe placul tau.
2. Iti butonezi telefonul mobil pana la epuizare, jucand (in general) Snake, sau alte jocuri stupide si fara sens, care, pana in momentul cu pricina, nici macar nu stiai ca exista in meniul telefonului tau.
3. Iti butonezi telefonul mobil pana la epuizare, citind/recitind/stergand/sortand/recitind/citind mesajele din inbox/outbox/ciorne/prestabilite.
4. Porti conversatii la telefonul mobil. Conversatii lungi si plictisitoare, care nu au defapt un scop anume, cu aceeasi persoana de fiecare data, singura persoana despre care sti cu adevarat ca nu are nimic mai bun de facut in urmatoarele N ore, decat sa stea cu urechea lipita de telefonul mobil. Dupa o conversatie de aproximativ 45+ minute, inchizi cu aceeasi replica, de fiecare data: “Stai ca nu mai am semnal”. Binenteles ca ai semnal, pentru ca daca nu ai fi avut, conversatia s-ar fi intrerupt de la sine. Motivul pentru care ai inchis este defapt unul mult mai stupid. Si anume, zona asta fara semnal, in care presupunem ca te afli, iti da regaz sa stergi, pe rand, telefonul, apoi palma ta, de transpiratie, intotdeauna de materialul pantalonilor/fustei care iti acopera genunchiul drept (stangacii nu fac exceptie). Dupa aceste gesturi, iti stergi urechea de materialul ce acopera umarul drept (stangacii fac exceptie), muti telefonul in cealalta mana, formezi acelasi numar si reiei aceeasi conversatie, cu aceeasi persoana, cu aceeasi replica de fiecare data: “Gata. Na ce faci?”
5. Deschizi, de fiecare data, aceeasi carte. Binenteles ca ai o carte anume, pe care o iei cu tine pe tren si pe care nu o vei termina niciodata, pentru ca niciodata nu sti la ce pagina ai ramas.
6. Citesti intotdeauna reviste gen Cancan sau Ioana, in cazul in care esti femeie, sau ziare sportive, in cazul in care esti barbat. Niciodata nu ai sa intelegi, cu toate ca te-au lamurit asupra subiectului N persoane, de N ori, de ce devii mai frumoasa daca iti acoperi fata cu pamant, sau de ce unul dintre fotbalisti a primit cartonas rosu, pentru un simplu pumn adresat adversarului.
7. Porti intotdeauna conversatii stupide cu persoanele necunoscute din jurul tau. Spre ghinionul tau, exista un procent de oameni inteligenti, care iti raspund scurt si la obiect, sau pur si simplu nu te baga in seama. Spre norocul tau insa, majoritatea oilor puturoase din vagoanele de marfa ard de nerabdate sa asculte/impartaseasca povestea vietii tale/lor. In punctul acesta, vei fi automat incadrat intr-unul din cele doua categorii de ovine: ascultator/povestitor. Ascultator: esti incredibil de captivat de discutie, sorbind cuvintele celui ce-si deseneaza viata in fata ta, punand multe intrebari fara rost, care au doar o vaga si insignifianta legatura cu subiectul deschis. Povestitor: pui multa patima in ceea ce spui despre tine, dezvalui probleme personale/deceptii/bucurii/planuri de viitor unei persoane total necunoscute, pentru ca de, un necunoscut nu te poate “judeca”.
8. Vorbesti tare. Tare! Indiferent daca vorbesti la telefonul mobil sau cu incultii din jurul tau, vorbesti tare. Atat de tare, incat sa se auda in tot compartimentul. Daca se poate, si pe culoar. Daca se poate, si in compartimentul de langa tine, pentru ca de, esti o persoana importanta, cu o impresionanta poveste a vietii si vrei ca toata lumea sa stie ce faci/ai facut/vei face/cine esti/cu cine te futi/cu ce medie ai terminat generala. Cum, nu tii minte cu ce medie ai terminat generala? Inseamna ca nu esti o persoana importanta. Sageata este cea mai a dracului cutie pe sine, dintre toate mijloacele de transport de ovine. Fiind silentioasa si spatioasa, auzi nu numai behaitul impresionant de mioritic al oilor vecine, ci auzi un intreg cor de behaituri/ragaituri/sughituri/ciripiri/pitigaieli/TBC/cacofonii/luare a limbii romane in desert, care te inconjoara din toate colturile vagonului, facandu-te astfel sa realizezi ca Sageata are propria sa coloana sonora.
9. Si apropo de coloana sonora, in unele cazuri, aceasta se poate manifesta si prin unde radio bruiate, ce combina armonios acordurile unor piese, aparent acceptabile, cu bazaitul lipsei de “semnal”. Binenteles, in aceste momente, ovina face scurtcircuit intre cei doi neuroni pe care ii poseda, scoate o behaitura, ca apoi sa realizeze, in cel mai “fericit” caz, ca are muzica pe telefonul mobil. Desi are casti, nu stie sa le foloseasca. Prefera sa apese direct pe butonul verde, eliberand astfel o intreaga simfonie de ofuri/vaicareli/dureri/dusmanii/iubiri ce rasuna in intreg trenul, transformandu-l intr-o cutie muzicala chicioasa, pe care o poti procura de la asa-zisii “surdo-muti”.
10. Apropo de surdo-muti, a venit unul dinacela orfan la mine, cu un biletel pe care scria: “Ofer (…) la unul dintre aceste preturi: 1leu”. Mi-a fost mila de el, dar inca nu ma apucasem de cheta, ca sa am bani de oferit, asa ca am hotarat sa ii dau telefonul meu mobil. M-am gandit ca poate are si el nevoie de un mijloc de comunicare, poate vrea sa isi sune familia, sa ii auda, sa le vorbeasca, sau poate sa asculte cele mai noi manele pentru ca de, sunt o persoana importanta si telefonul meu mobil are card de memorie de 4 giga, pe care incape un numar nedefinit de empetreiuri. Dar, spre uimirea mea, a dat din cap, in negare, si a plecat. Oare de ce? O fi din cauza ca nu am ultimul model de iPhone?
Completare 1:
17:22. Ochii mei s-au oripilat.
Un domn jegos s-a asezat pe un scaun.
Sunt in Sageata, asadar si prin urmare, ma simt ca un fel de Dumnezeu, pentru ca vad si aud totul in jurul meu.
Pe scaunul din fata sa, si-a asezat plodul obez. Obez! Aproximez la vreo 7-8 ani (nu ma prea stiu la capitolul asta). Oricum, are cercei, deci as spune ca este fata (sau ca tatal e poponar). Cum sa ai un copil obez de 7 ani? Cum?
Si pentru ca mirarea mea nu poate ramane niciodata doar mirare, trebuie ca tot timpul sa se aprofundeze intr-un oarecare fel, il vad pe domnul acesta cum scoate din “traista” un sandwich. Si nu orice fel de sandwich. Un sandwich cu unt si parizer, puse intre doua felii de paine imense. Pe cuvantul meu, era mai mare sandwichul decat capul copilului. Si crede-ma, un copil obez are capul mare (si are si falcutze pe deasupra, care ii forteaza colturile gurii sa stea in jos).
17:28. Cum sa il devoreze in 5 minute? Cum? Are 7 ani!
Cum sa ii dai unui copil obez, de 7 ani, un sandwich mai mare decat capul lui/ei, sa nu fie invelit in servetel (poate a mancat servetelul cat timp am clipit eu) si sa il devoreze in 5 minute? Cum?
Completare 2:
O ovina ii relata unei alte ovine povestea vietii ei, vrand sa para intelectuala. Jucandu-ma (fara intentie) de-a Dumnezeu, auzeam totul. Urechile mele s-au oripilat si ele, cand am auzit urmatoarea fraza inteligenta: “Am fost de 15 ori in Grecia, am facut si Pastele in Grecia, la biseria ce adaposteste Moastele Sfantului Ouzo.” (Nota: “Ouzo” este o bautura specifica grecilor.)
Cum cacat sa spui asa ceva? Cum?
Ce s-a ales de lumea asta?
Dar Sa Fie Oare Paranoia Contagioasa ?
MICA MITOLOGIE POPULARA:
VARCOLAC: Un vârcolac este, în mitologia românească o fiinţă fabuloasă, un demon care mănâncă Soarele şi Luna, generând în acest fel fazele Lunii şi eclipsele. Multiplele reprezentări ale acestei creaturi, de la animale reale(lupi,câini), la cele fantastice(zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului. Vârcolacul este reprezentarea răului care disturbă ordinea firească a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilită de comunitate poate genera un vârcolac. Astfel, vârcolacii, ca şi strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezaţi, născuţii cu anomalii, oameni care şi-au ucis un frate sau o soră, sau chiar o acţiune contrară unei tradiţii poate genera un vârcolac. Omul-vârcolac se va transforma în timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul său este cel care va urca în cer şi va mânca Soarele sau Luna. Dacă legătura sufletului cu trupul este întreruptă în timpul transformării, sufletul este pierdut pe vecie.
STRIGOI: Strigoiul se naşte ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap , o cămaşă pe corp sau o căciuliţă pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavoleşti sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine şi-i pune pe cap o chitie roşie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie indepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage şi o înghite, transformându-se. Se zice că strigoiul este chel in creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă, se fereşte de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr. Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră(grindină), Dumnezeu le pedepseşte pe strigoaicele care nu lasă “să ploua ploaie curată”, iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită. Copiii care mor nebotezaţi; mortii care în timpul vieţii au facut multe rele, au fost vrăjmaşi; cei care mor de o moarte “grabnică”(spânzuraţi, innecaţi, împuşcaţi…); bolnavii care în timpul convalescenţei rămân nesupravegheaţi şi trec peste ei o pisică sau morţii nepăziţi peste care au trecut pisici, câini, găini sau orice altă pasăre, ORI şoareci. De aceea este datina de a păzi mortul când este in casă. Exista strigoi vii şi strigoi morţi. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor este aceea de Sfântul Andrei. Strigoii iau laptele de la vaci , iau mana grâului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindină şi aduc moartea printre oameni şi printre vite. De Sf.Gheorghe, flăcăii udă fetele pentru ca acestea să nu aibă de suferit de pe urma strigoaicelor , dar şi pentru a nu se transforma in aceste făpturi. Pentru omorârea acestora, se caută mormântul celui presupus a fi strigoi şi i se citeşte rânduiala de către preoţi(care de multe ori nu are nici o putere) şi i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înţeapă cu un cui sau un cuţit, pentru a rămâne legat de sicriu şi a nu putea ieşi pentru a face răutăţi.
MOROI: Moroiul este, în mitologia românească, un spirit rău, care se crede că ar proveni de obicei al unui prunc mort înainte de a fi botezat, ucis sau înmormântat de viu, sau dintr-un mort neputrezit, căruia nu i s-a făcut slujba religioasă. Se crede că moroii plâng noaptea şi îşi cer botezul. Există credinţa că moroiul iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vii. În unele regiuni, moroii sunt asimilati vampirilor, şi se spune că sug sângele şi laptele vitelor. Forma de feminin este moroaică (pl. moroaice).
PRICOLICI: În mitologia românească, pricoliciul este un duh rău, în care se transformă unii oameni după moarte şi care ia înfăţişarea unor animale. Ca şi strigoii, ei sunt spirite malefice, trezite din morminte spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care au avut-o în viaţă, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari. Se crede că oamenii cu adevărat răi se transformă în pricolici după moarte şi continuă să le facă rău altor oameni. De asemenea pricolicii sunt cunoscuţi în lumea vie ca şi copii făcuţi între rudele de gradul 1 şi 2 care se nasc cu coadă sau două “cucuie” în cap semnificând coarne de diavol. Pricolicii mai sunt arătaţi în mitologia românească asemeni unor copii cu o energie care nu se mai termină, care fac numai năzdravanii şi rău altor oameni, şi care comunică cu animalele pentru a face pagubă – precum vite pentru a nu mai da lapte, găini pentru a nu mai da ouă, câini etc.
LEGENDA URBANA:
DEVA: Este un municipiu, reşedinţă a judeţului Hunedoara, România.
COZIA: Sat langa Deva; comuna Carjiti; bifurcatie dreapta; drum forestier
ALMASU SEC: Sat langa Deva; comuna Carjiti; bifurcatie stanga; drum forestier
FISCHER’S: Locul in care imi beau cafeaua/ sucul/ ceaiul/ berea/ viata.
B: Un coleg cu masina
D: Un coleg cu tigari
LEGENDA LOCALA:
In varful dealului ce desparte oarecum satul Cozia de Almasu Sec, impanzit de o vasta si batrana padure de foiase, se afla o poienita. Cand luna plina se ridica pe cer, isi revarsa lumina exact deasupra acelei poienite. “Legenda” spune ca aici ar fi locul in care se intalnesc varcolacii, strigoii, pricolicii si moroii inainte de a se imparti in “haite”, pentru a pleca pe satele comunei Carjiti.
INTAMPLARI SI POVESTIRI:
Fenomene oarecum paranormale, aparitii/disparitii inexplicabile, precum si o intreaga armata de schelaieturi, tipete, urlete, fosnete, sclipiri si contururi iesite din comun, toate si poate si altele pe care nu le-am insiruit mai sus mi-au fost povestite/patite/traite de diverse categorii persoane care nu au nicio legatura una cu cealalta, in circumstante cat se poate de comune (simpla trecere, mers la rude, stat la tigara, campare, etc.), sursele fiind cat se poate de diferite. Intotdeauna am fost atrasa de inexplicabil.
O SEARA DE NEUITAT:
Dupa o iesire de seara in Fischer’s, prilej cu care B a baut o cafea, D o bere, iar eu un Pepsi la 0.2 (bataie de joc, domnule), ne-am urcat cu totii in masina lui B, urmand sa ne facem ritualul de seara.
Ritualul de seara consta intr-o plimbare cu masina pana pe drumul ce duce catre Cozia, urmat de un popas la marginea padurii, ce avea intotdeauna ca scop savurarea unei tigari in natura.
Este ora 12:15 a.m si suntem in data de 1 octombrie 2009. La bifurcatia soselei, hotaram o schimbare de plan si de peisaj. Nu mai mergem inspre Cozia, ci cotim stanga spre Almasu Sec, un alt drum forestier. E intuneric, e frumos, e pustiu, suntem doar noi si soseaua. Muzica se aude la volum moderat in masina. Povestim. Cautam un loc de popas la maginea padurii. E perfect! Parcam masina cu spatele spre padure si botul spre sosea. Coboram din masina, razand. Muzica mergea inca, geamul era deschis.
Ne aprindem cate o tigara. Un fior imi cuprinde sira spinarii, cand, pe langa vocile lor si muzica din masina, aud niste tipete infundate venind din directia satului Almasu Sec. A fost momentul in care mi-am amintit de povestirile auzite. Incerc sa ma comport natural, fara sa fac gesturi ce le-ar putea da lor de inteles ca ceva nu este in regula. Amintindu-mi de patanii, incep sa le povestesc si lor de poienita, de varcolaci, de zgomote si de siluete ciudate. Tipetele persistau. Nu apuc sa termin ideea, ca ma intrerupe D, spunandu-i agitat lui B sa inchida muzica. In timp ce B se intinde spre buton, D se uita speriat si curios la mine, moment in care ii spun: “Tipetele? Da, le aud si eu.”
B inchide muzica, moment in care tipetele inceteaza. Mai tragem cate un fum din tigara, nedumeriti, dar nu apucam sa expiram fumul, ca, tot din directia drumului (dreapta noastra, cum stateam cu fata la sosea si cu spatele la padure) aud brusc un fosnet. Nici unul dintre noi insa, nu a spus nimic. M-am gandit pe moment ca mi se parea doar mie si le povesteam in continuare, exact despre intamplari in genul celei pe care o traiam noi defapt in acel moment, fara sa ne dam seama de asta. In urmatoarea secunda, D a intors privirea inspre directia fosnetului. Gestul lui m-a facut sa realizez ca nu sunt singura care crede ca ceva este in neregula cu padurea asta. Panica.
Nu am mai putut decat sa imi termin ideea intr-un mod cu totul altfel decat imi planuisem eu initial. Spuneam: “…chiar mi-am dorit dintotdeauna sa mi se intample ceva nefiresc, dar nu mi s-a intamplat niciodata… (vroiam sa pun punct aici dar nu am facut-o pentru ca amandoi se uitau la mine, cu o expresie nu tocmai comuna) …si da, tipetele alea chiar s-au auzit si da D, am auzit si eu fosnetul din dreapta drumului si da, aud si fosnetele din momentul asta, in care vorbesc, dinspre padurea ce zace in spatele nostru”. M-a mai trecut un fior. Mai multa panica.
Ultimul lucru pe care l-am mai auzit a fost glasul lui B, usor tremurand a neliniste: “Hai sa plecam in p**a mea, ca nu vreau sa ti se intample nimic nefiresc cat timp esti cu noi aici.” Si mai multa panica.
Am aruncat tigarile pe jumatate fumate, am sarit in masina, am trantit si am blocat usile, am ridicat geamul, am dat muzica tare si am luat-o la goana. Cert e ca totul s-a intamplat in mai putin de 5 minute…Repet, eu cred in inexplicabil.
Dar sa fie oare paranoia contagioasa?
